BUNĂ SI BUN VENIT IN GAȘCĂ

Mi-ar face o deosebita placere sa va cunosc si eu, dar pana la momentul respectiv va las cu sufletul deschis sa ma cunoasteti dumneavoastra.

Numele meu este Lioara, desi majoritatea apropiatilor imi spun Lia. Sunt Absolventa a Facultatii de Stiinte ale Comunicarii, mama unui minunat baietel de 11 ani si incepand cu anul 2015, oficial vorbind, administratorul acestui minunat proiect ”Gasca mea”, sufleteste vorbind, mama celui de-al doilea copil.

Au trecut ceva anisori de la absolvirea facultatii pana la inteleapta decizie de a da nastere acestui proiect, timp in care m-am perindat prin diverse domenii, de altfel foarte utile acum. Nu vreau sa va obosesc cu amanunte, ca orice om mi-am cautat in tot acest timp drumul. Fiind o persoana energica, care iubeste natura, muzica, copiii, petrecerile mi-am gasit cu greu locul in domeniile abordate si, in ciuda faptului ca am realizat repede ca nu sunt pe directia potrivita, nu gaseam portita de scapare.

Intre timp viata mea a fost incununata de cel mai frumos moment, nasterea fiului meu Lucas, ingerasul care mi-a dat lumea peste cap in sensul cel mai bun cu putinta. Astfel, am descoperit cat de important este sa devii parinte si cum dintr-o data intreg Universul tau se invarte in jurul acestei minuni. Am renuntat la tot ce inseamna cariera pentru a- mi dedica in intregime timpul cresterii si educarii lui.

Mi-am dorit mereu sa fiu in preajma copiilor, ma inspira si ii admir pentru inocenta, curajul si modul cum se bucura acestia de fiecare moment. Astfel ca, intr-o zi am primit propunerea de a lucra pentru un club juvenil de fotbal, asa am avut ocazia sa zaresc prima portita spre realizarea visului de a face ceva pe placul meu. Am avut prilejul sa interactionez tot mai mult cu copiii, am inceput sa organizez cantonamente, turnee adresate micilor fotbalisti descoperind pas cu pas pasiunile copiilor si cat de mult se bucura acestia de timpul petrecut impreuna. Ce activitati minunate poti face cu un numar mare de copii si cum poti sa transformi haosul intr-o distractie pe cinste.

Mi-am dat seama pe propria piele ca indiferent in ce concedii spectaculoase mi-as duce copilul niciodata nu va fi mai fericit si mai castigat decat intr-o iesire alaturi de un grup de copii cu care are povesti comune. Deci incet, incet in mintea mea se creiona jobul ideal si, totodata, visul meu de a face ceva frumos pentru oameni, satisfactia de a vedea zambetul si multumirea celor din jur, bucuria de a oferi momente frumoase copiilor, dorinta de a realiza ceva de care eu n-am avut parte in copilaria mea (tabara).

Astfel ca, m-am apucat serios de treaba si am inceput sa realizez evenimente frumoase, sa creez amintiri unice de care acesti copii sa-si aduca aminte pana la adanci batraneti.

Din mama unui copil, mama de gasca

Ei si uite asa din mama unui singur copil am devenit mama unei gasti intregi. Nu e greu? Deseori primesc aceasta intrebare la care va raspund aici cu toata sinceritatea. Nu este foarte greu, nu este nici usor, insa atata timp cat pui suflet in ceea ce faci, cand jobul tau se transforma in pasiune, cand simti energia pozitiva din jurul tau, singura parte grea devine aceea in care treuie sa fi mai bun, si mai bun pe zi ce trece.

Copiii acestia fac parte din viata mea, chiar daca nu ne intalnim zilnic, este echivalentul expresiei:

”Unui prieten adevarat chiar daca nu-i vorbesti ani de zile in momentul cand o faci, este ca si cand ati fi vorbit ieri.” Pentru ca iubirea copiilor este total lipsita de interes,este cea mai pura si sincera iubire.

Si ma intrebati daca e greu? pai….cand ajungi extenuat dupa o saptamana de drumetii, activitati, petreceri si poate un drum de sute de kilometri si te ia in brate un copil ce-ti spune: ”Lia te iubesc, a fost cea mai minunata saptamana din viata mea” pai iti vine sa te urci inapoi in microbuz si sa o iei de la capat.

Cu mana pe inima va spun ca pana la ora actuala indiferent unde, cu cati copii sau ce activitate am facut de fiecare data am regretat ca trebuie sa ma intorc acasa, asemeni lor, mi-as fi dorit sa mai stau sa ma bucur de agitatia, chicotele si fericirea acestora care efectiv ma hraneste si ma face sa vad viata cu alti ochi.

In conclzie pentru acea perioada in care decideti sa lasati copilul dumneavoastra in grija mea mi-as dori sa stiti ca nu-l lasati nici cu un specialist psiholog, nici cu un profesor renumit, ci cu o MAMA care-si asuma ca in momentul in care pleaca la drum este insotita de cea mai frumoasa si numeroasa familie.